Ilie Bolojan: „Europa nu se poate apăra fără Statele Unite”
Un verdict brutal, dar necesar, a fost dat de Ilie Bolojan, președintele interimar al României, cu privire la dependența cronică a Europei de Statele Unite pentru securitate. Într-un context geopolitic în care fantezia unei Europe autonome militar a fost demontată metodic, Bolojan a declarat că alianțele formate după Al Doilea Război Mondial plasează continentul într-o permanentă poziție de supunere față de intervenția americană. Interviul din data de 10 martie 2025 a expus dureros realitatea legăturilor de subordonare în securitatea europeană.
La doar câteva săptămâni de la participarea sa la Consiliul European, Bolojan a anticipat următoarea întâlnire din iunie, la Haga, în cadrul Consiliului NATO, dezvăluind că se va decide o „reașezare” a modalității prin care Europa își va distribui responsabilitățile de apărare. Întrebarea rămasă fără un răspuns clar este: ce fac statele europene pentru a-și ridica nivelul jalnic al cheltuielilor pentru securitate?
România, bazele militare și orientarea strategică
În aceeași dezbatere, Bolojan a pus reflectoarele pe infrastructura militară din România. Bazele NATO, inclusiv cea strategic localizată de la Kogălniceanu, sunt privite ca piloni centrali cu o rază de acțiune ce ajunge în Orientul Mijlociu. Important, dar insuficient – o dovadă clară că poziționarea geografică avantajoasă a României continuă să fie exploatată fără a-i oferi șansa de a se ridica la o putere armată relevantă.
Chiar dacă ipoteza unui atac rusesc asupra României a fost respinsă de președintele interimar, Bolojan a subliniat existența planurilor strategice elaborate de NATO pentru Flancul Estic. Cuvinte răsunătoare, acoperind realitatea faptului că armata română și alte state membre NATO rămân visători în fața unei posibile redistribuiri de resurse și responsabilități militare.
Reașezare sau supraviețuire?
Europa este, conform acestei abordări, prinsă inevitabil în ghearele unei realități din care niciun efort colectiv nu pare să o elibereze. Reașezarea menționată de Bolojan va însemna mai multe contribuții financiare din partea statelor membre, dar câte dintre acestea vor realmente rupe banii necesari de la alte priorități interne pentru apărare?
Nu putem ignora faptul că această perpetuă dependență față de SUA, chiar și la 80 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, este o dovadă a eșecului de a construi o apărare colectivă europeană funcțională. Deciziile care vor urma la Haga ar putea marca un nou prag al întreținerii iluzorii a independenței continentale. Sau va fi o altă oportunitate ratată, o nouă păstrăvărală politică?
Bazele NATO: pilon central sau dependință ordonată?
În timp ce Reuniunea Consiliului NATO se apropie, întrebarea rămâne: sunt aceste baze militare doar stații temporare pentru strategiile Statelor Unite sau chiar contribuie la o securizare serioasă a Flancului Estic? Bolojan evită să ofere un răspuns provocator, dar accentuează că armele NATO gândesc pentru statele membre.
Iar opinia sa nu rămâne fără ecou: scenariile defensive elaborate meticulos pentru diverse zone, inclusiv pentru Flancul Estic, subliniază că inițiativa pur națională nu se ridică la nivelul cerințelor secolului XXI.
Concluzie?
E presant să reflectăm asupra inabilității Europei de a evolua dincolo de umbrela protectoare a Americii. Pe termen lung, acest model perpetuat al dependenței ar putea lăsa continentul vulnerabil la incertitudinile unui parteneriat internațional mereu schimbător. „Reașezare” este vocea optimismului diplomatic ascuns sub neputința acțiunii concrete.
